Hotline: 021.203.61.15 (L-V 09:00 - 18:00)
AZI M-AM NĂSCUT DIN NOU. PE CERTIFICATUL MEU SCRIE TATA: MIREL ȘI MAMA: MARIA

AZI M-AM NĂSCUT DIN NOU. PE CERTIFICATUL MEU SCRIE TATA: MIREL ȘI MAMA: MARIA

”N-am văzut genul ăsta de persoane până atunci. Dacă nu a fost liber MagicHome Viena, Maria a plecat de acasă ca să pot dormi eu la ea. Câtă lume ar face chestia asta? Face asta în mod repetat, pentru toți. Maria e ca mama și Mirel e ca tata.” , povestește Mari vădit emoționată.

Dacă ai primi două diagnostice oncologice în doi ani de zile, ce ai face? Dacă ți s-ar spune că ai 1% șanse să treci prin tratament, cum ai reacționa? Imaginează-ți că ai 33 de ani, doi copii mici, un soț care te iubește, un job bun la o bancă și, dintr-o întâmplare, afli că ai cancer la sân. Scapi de el și doi ani mai târziu, tot accidental, descoperi metastaze cerebrale și pulmonare.

Și totuși, povestea Marilenei Iulia Mărășoiu nu e una cu final dramatic, ba din contră. A avut de partea ei încrederea, iubirea, credința și niște oameni de aur, care au ales să-și dedice viața ca să-i ajute pe alții.

Povestea începe în septembrie 2017, când o vedem pe Mari jucându-se cu cei doi copii ai săi, cu gândul la petrecerea de doi ani ce urma să i-o organizeze băiețelului. Din neatenție, cel mic o lovește la sân și, în urma unor controale de rutină, descoperă că are cancer. Urmează chimioterapie, dublă mastectomie, reconstrucție mamară și controale periodice la medicul oncolog care o asigură că totul este în regulă.

POVESTEA SE REPETĂ, DOAR CĂ BALAURUL E MAI MARE

Doi ani mai târziu, tot în septembrie, pe Mari o tot sâcâia tusea de câteva zile. Face câteva analize, care mai simple, care mai complexe și toate îi ies perfect. Merge din proprie inițiativă la un medic pneumolog la o clinică privată, explică de mai multe ori trecutul ei medical și insistă să fie consultată amănunțit și cu atenție; pleacă de-acolo cu o trimitere pentru CT general. Nu o durea nimic, nu avea niciun simptom, iar toți medicii îi dădeau asigurări că n-are rost să se iradieze degeaba, din moment ce analizele erau perfecte.

A făcut totuși CT-ul, care a scos la iveală metastaze cerebrale și pulmonare. ”M-a sunat oncologul în aceeași zi să facem programare la radioterapie. În România nu se face decât radioterapie cerebrală, nu există altă variantă pentru acest tip de cancer. Am stat de vorbă cu el, l-am întrebat ce presupune. Nu a putut să-mi demonteze nicio obiecție. Era radioterapie generală pe tot creierul și știm foarte bine care sunt repercusiunile. Am zis că nu vreau să fac nimic, deși mi-a zis că sunt foarte grave. Totuși la radioterapia all brain, pentru că nu se putea face țintit sau având mai multe determinări, după o anumită perioadă începi să îți pierzi funcțiile cognitive, funcțiile motorii. Asta era o certitudine. Și sănătos dacă te duci se întâmplă asta. Îți arde creierul, îți omoară și foarte multe celule bune.”

APARE ÎN SCENĂ SPERANȚA

Cum i se spusese că mai are trei săptămâni de trăit dacă nu urmează tratamentul prescris, Mari s-a dus acasă și a așteptat, pur și simplu, să moară. I-a spus soțului ei cum să aibă grijă de copii, i-a explicat tot ce va fi nevoie să facă singur în casă și au plâns. Au plâns mult amândoi, împreună, în așteptarea ultimei zile. Doar că timpul trecea și ea nu se simțea rău. Era amețită de la statul în casă și de la plânsul fără oprire. Fiindcă nu putea să stea degeaba, soțul ei a căutat clinici în lumea-ntreagă și a trimis dosarul ei peste tot, în speranța că măcar una îi va răspunde pozitiv. Norocul a făcut că, printr-o cunoștință, au obținut o programare la un pneumolog de la Wiener Private Klinik, în Viena.

Când a văzut că timpul e îngăduitor cu ea, Mari s-a hotărât și ea să caute ajutor. A scris un mesaj pe Facebook în speranța că va strânge 20.000 de euro, cât auzise ea că va costa chimioterapia în Austria. A rămas perplexă când a primit un mesaj de la Vlad Voiculescu. ”Habar n-aveam cine era, că eu, mamă cu copii mici, mă uit mai mult la desene animate. Mi-a dat numărul de telefon al lui Mirel și al Mariei, de la MagicHome Viena. Am zis că nu știu cine sunt oamenii ăștia și nu e cazul să îi mai încarc și pe ei.”

DRUMUL CĂTRE LUMINĂ TRECE PE LA MAGICHOME VIENA

A plecat la Viena cu mama ei, cu un rucsac în spate, fără să știe decât că are o programare la pneumolog. Medicul austriac a fost în primă fază mirat că în fața lui avea un om întreg, 100% funcțional. După ce văzuse dosarul medical, se aștepta să ajungă în fața lui un pacient în scaun cu rotile, paralizat. Dar Mari își propusese deja să dea peste cap toate statisticile medicale. Doctorii din Viena au refăcut analizele și un PET-CT care a arătat că situația era mult mai gravă decât crezuseră inițial. Metastazele se extinseseră deja în tot corpul. Nu s-a pus problema de radioterapie, i-au spus și ei că mai are de trăit maximum trei luni, dar i-au promis că vor face tot ce știu și pot ca să o salveze.

Cu o a doua sentință în mână, în mijlocul unui oraș necunoscut, Mari și-a adus aminte de mesajul lui Vlad.

”După trei zile am zis să o sun pe Maria. Plecasem cu mama și ne-am luat bilet doar dus, pentru că nu știam cand ne întoarcem, ce facem și cum facem. Coincidența a fost că MagicHome Viena a fost liber. Am avut tot suportul. Gândește-te că am plecat cu rucsasul în spate și cu psihicul la pământ. Era prima ieșire din casă după trei săptămâni. Impactul psihologic pe care îl ai când găsești pe cineva care vorbește cu tine este fantastic. În acele momente ești total debusolat și este unul dintre cele mai bune lucruri care ți se poate întâmpla, după ce îți spun medicii că mai ai între una si trei luni de trăit. E groaznic să ajungi undeva unde nu cunoști pe nimeni, nu ai intrat în contact cu sistemul de sănătate, habar n-ai ce se întâmplă, nu cunoști limba.

Ajutorul a fost fantastic. Am întâlnit doi oameni necunoscuți care mi-au pus totul la dispoziție. N-am văzut genul ăsta de persoane până atunci. Dacă nu a fost liber MagicHome Viena, Maria a plecat de acasă ca să pot dormi eu la ea. Câtă lume ar face chestia asta? Face asta în mod repetat, pentru toți. Maria e ca mama și Mirel e ca tata.”

Nu doar ajutorul material a contat, ci și suportul afectiv. În fiecare seară, Mirel, omul nostru magic care se asigură că toți cei găzduiți la MagicHome din Viena au tot ce le trebuie, o suna pe Mari să o întrebe ce face și să o îmbărbăteze.

CÂND TOATE SE ALINIAZĂ, SE ÎNTÂMPLĂ MAGIE

Între timp, acasă, la Ploiești, oameni cunoscuți sau necunoscuți și-au unit puterile și au reușit să strângă banii de care Mari avea nevoie ca să facă întregul tratament. La Viena, pe patul de spital, femeia de 35 de ani își imagina cum fiecare picătură ce cade din perfuzia salvatoare șterge câte o pată de pe CT. Se gândea cu drag la preotul de-acasă care o vizitase în toiul nopții, înainte de plecarea spre Austria. ”Toate au venit de la Dumnezeu! Ce suntem? Un nimic. Sunt un om de rând, o mamă care își crește niște copii.”, spune Mari cu lacrimi de bucurie în ochi.

În decembrie anul trecut, CT-ul a adus vești fenomenale: cancerul a intrat în remisie totală. Nu s-a terminat lupta, mai urmează o bătălie grea, dar mai ușor de dus fiindcă pericolul a pierit: imunoterapia, adică tratamentul care o va ajuta pe Mari să-și întărească organismul. Din trei în trei săptămâni, timp de un an și jumătate cel puțin, va merge la clinica din Viena și va face o ședință de terapie. Fiecare costă 5000 de euro, dar Mari e liniștită. Știe că are ajutor Magic și adăpost la MagicHOME Viena, unde o așteaptă Maria.

”Ești un om străin și găsești un apartament în care ai absolut tot ce îți trebuie, de la gel de duș la tot. Este ca o casă de locuit. Mi-ar plăcea ca toți care trec pe acolo să înțeleagă că trebuie întotdeauna să dea înapoi mai mult decât primesc: să lase pentru cei care urmează cel puțin strictul necesar. Oricum se ocupă Maria și Mirel de toate. Nu e doar ”ia cheile, dă cheile. Pentru mine este o a doua casă.”

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *